În căutarea vestigiilor, pe culmile istoriei: Cetățile ascunse ale României!
Pentru cei îndrăzneți și viguroși, Ruta Cetăților este o adevărată provocare. Fiecare urcuș abrupt ne răsplătește cu priveliști mirifice și legende uitate. Între Imperiul Roman și cel Habsburgic sau Otoman, ziduri semețe sau ruine îngropate așteaptă să cercetăm izvoare istorice sau legende romantice despre Decebal, Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Sigismund de Luxemburg sau Suleyman Magnificul.
Triumful atingerii vârfului de la Cetatea Piatra Șoimului, care domină orizontul, ori misterul ce învăluie zidurile Cetății Feldioarei ne răsplătesc tenacitatea, astfel descoperim rând pe rând secrete ale epocilor istorice românești și europene.
La capătul nordic din Cernatul de Sus, deasupra confluenței dintre pârâul Ika și pârâul Cernat sau Pârâul Mare, se află un munte numit “Várbérc” (Piscul Cetății), pe care se află Cetatea Ika – un monument recent restaurat, în stare relativ intactă, din Comitatul Trei Scaune de odinioară, în prezent Județul Covasna sau, așa cum îl numesc localnicii, Turnul Trunchiat din Cernat.
Particularități arhitecturale
Cetatea este o fortăreață lungită, cu ziduri paralele, curbată la capetele sale înguste, cu turnuri atașate la zidurile cetății pe laturile de est și de vest. Săpăturile și amenajările din jurul turnului sudic au scos la iveală un bogat material arheologic constituit din fragmente de ceramică, cuie, vârfuri de săgeți, ace de bronz și o cataramă de centură.
Explorarea unei părți din zidul vechi al cetății arată că turnul cilindric al cetății a fost construit mai târziu, probabil în secolul al XIV-lea. Cetatea propriu-zisă este mai veche decât acesta, datând probabil din secolul al XIII-lea. Cetatea Ika trebuie considerată ca fiind o fortăreață majoră.
Este posibil să își fi primit numele actual după prăbușirea părții superioare a turnului sudic, deoarece a fost denumit Cetatea Trunchiată, începând cu secolul al XVIII-lea, în timp ce numele de Cetatea Ika i-a fost atribuit în primul rând de János Ferentzi și, mai târziu, de Balázs Orbán, cu referire la legendara căpetenie Ika.
Continuare pe Romania-atractiva.ro