Uscarea cepei este un obicei tradițional de vară, practicat în special în gospodăriile rurale, ca metodă naturală de conservare pentru sezonul rece. După recoltare, ceapa este lăsată la soare, întinsă pe pături sau în grămezi aerisite, pentru ca stratul exterior să se usuce și să capete o coajă protectoare. Apoi, cepele sunt împletite în cununi sau legături și atârnate în locuri bine ventilate – sub streașină, în poduri sau șoproane. Acest proces nu doar că le prelungește durata de păstrare, dar permite și o depozitare practică și estetică. Uscarea cepei este mai mult decât un gest gospodăresc – este o tradiție transmisă din generație în generație, care reflectă grija față de hrană și valorificarea rodului muncii din grădină.